Adă vacile, măăăă!

Ieri dimineaţă, satele au început să fremete la auzul veştilor dinspre oraş:

Hai Joiana, hai Florica, vezi că Marţolea a intrat în porumb! Hai, că avem meci diseară! Hai la capitală, am auzit că islazul nostru comunal nu mai este în top 10 şi că tocmai s-a deschis unul pe Naţional Arena. Oile? Le-aş aduce şi pe-alea, dar sunt sus la munte, dar nu-i bai, că mai sunt meciuri programate şi le aduc data viitoare.

Ioane, Fănica ţi-e acasă sau e cu turma? Adă-o încoa, avem mare meci în seara asta şi e un teren acolo…or să se simtă vacile noastre ca în raiul animalelor, salutate cu steguleţe, cu cartonaşe albastre, roşii, galbene, o să fie ca ziua naţională a vacilor! Ascultă la mine, ce zic io, sunt nişte brazde acolo…nici nu boul şi plugul nu reuşeai să le faci aşa perfecte şi adânci. Vecine, am văzut şi nişte şanţuri de toată minunea, nici primaru’ în sat nu a putut să facă aşa ceva; dar s-au nimerit perfect, punem nişte apă acolo şi adăpăm animalele, să aibă tot confortul.

Dar ştii ce am mai auzit? O să fie şi muzică acolo, cântă unu’ Marcel Pavel. Nu e cumva Marceluş daldă Gherghina din deal? Ăla micu’ care alerga gâştele pe baltă şi tot cânta strofa a doua din imnul ţării. Nu tricolorul!

“Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman, un sânge de roman.
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi dusmani, şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani, şi cruzii tăi duşmani”

Tot îi zicea ţârcovnicul satului că nu aşa e strofa a doua din imnul de stat, dar Marceluş se încăpăţâna şi o cânta şi mai tare şi cu patos. Bade, sper să nu cânte asta în seara asta, că se stresează vacile şi nu mai sunt bune de nimic.

Adă cu tine şi nişte brânză, slană, mămăliga o facem acolo, cică putem sta 90 de minute, că e mare terenul şi animalele or să vrea să se plimbe pe fiecare părticică, de când şi cu islazul nostru care nu le mai mulţumeşte. Nu-ţi fă griji de gropile de colo, credeam că sunt făcute de cârtiţe, dar de fapt sunt făcute de nişte popândăi: cică primaru’ Oprescu, federaţia de fotbal şi unii de la Gama Verde, despre care am auzit de la satul vecin că au facut şi acolo o mirişte de-asta pentru animale şi i-a pus pe bezmeticii ăia care aleargă după băşică să joace acolo.

Ce ne facem dacă vacile nu mai vor să plece de pe Naţional Arena?! Le lăsam acolo, le merge bine şi să vezi ce lapte or să dea, chiar dacă nu au ce iarbă mânca; or să dea lapte fiind inspirate de edenul ce le înconjoară. Ce mândră va defila Joiana mea prin faţa oamenilor şi cum va da ea ţanţoşă din coadă la aplauze..offf, am trăit şi ziua să ajungem aici!

Aud acum că pentru următoarele meciuri de fotbal programate pe noul Naţional Arena sunt programate pe rând, satele din sudul ţării şi pe parcursul anului viitor vor fi invitate şi cele din est, pentru a participa cu efective din propriile bătături. Daca îl vedeţi pe Marceluş pe uliţă, repetaţi cu el strofa a doua a imnului, vă rog. Marţolea tot în porumb!

Timotei D.