RSS

Arhive pe etichete: Facebook

Înmormântarea – comemorare sau circ horror?

 „Adună-i pe ceilalți să facem poze cu X (defunctul), că punem capacul sicriului și nu mai avem când / Filmează familia mai de aproape, vrem să le vedem suferința /  De ce e capacul sicriului pus? Vrem să-l vedem pe X (defunct) / Nu mai reacționați la LIVE (emoticoane pe Facebook), că se întrerupe transmisia / Dați coșciugul mai de aproape, nu se vede clar! / Dați capacul la o parte, că poate învie! / Unde găsesc și eu pozele de la înmormântarea lui X? / Știe cineva un fotograf profesionist care să vină să facă poze la înmormântare?” Citate și comentarii extrase din contextul unor înmormântări și din mediul online.

Înmormântarea, finalul unor ani petrecuți aici, împreună cu familia, cu prietenii, în comunitatea Bisericii – ani mulți sau puțini, dar ajunși la capăt. Clipe de tăcere, de surprindere, ce te coboară în intimitatea existențialității. Evenimentul trecerii în neființă atinge punctul sensibil, spiritual al oricărui om, iar indiferent de credința sa îl va provoaca și chiar și pentru câteva secunde îl va străfulgera. Înmormântarea este un fenomen comun, dar unic. Sacru.

De ce ai vrea să transformi comemorarea, imaginea celui drag și a comunității într-un circ horror? Transmisii LIVE publice, cadre cu defunctul, familia în lacrimi, imagini furate din groapa cimitirului, turul mașinii mortuare, umbrele crucilor, sute de poze rostogolite în neantul internetului. Cu câte procente crește sentimentul de sprijin și de compasiune venit din online? Cinci mii de like-uri, emoticoane, zece mii de vizualizări și sute de share-uri te vor alina, te vor ajuta să accepți situația, să poți merge mai departe? Evanghelizare? Metodele de cancan mediatic nu pot produce niciodată sentimente religioase, spirituale, ci resentimente și bătaie de joc.

CUM ORGANIZEZI UN SERVICIU DE ÎNMORMÂNTARE?

1. Deferență și tact

Este un eveniment care impune sobrietate, puțină agitație, intimitate. Discreție. Nu este un moment de sărbătoare, chiar dacă cel trecut în neființă își găsește liniștea după o lungă suferință. Serviciul de înmormântare este un ritual care implică o atitudine aferentă.

2. Anvergură minimalistă

Folosește canalele de informare pentru a comunica trecerea în neființă a unei persoane și programul comemorării. Nu căuta să exagerezi pentru a atrage compasiunea publică, pentru că evenimentul atrage de la sine compasiune.

Comemorarea se centrează pe cel trecut în neființă, pe semnficația morții, nu pe spectacolul din jurul acestora. Implică doar comunitatea din care faci parte (rude, prieteni, vecini, colegi), nu aduce formații muzicale, pastori/preoți cu notorietate pentru a da valoare neinspirată acestui ritual.

Organizează un desfășurător, nu lăsa lucrurile la întâmplare. Discută cu cei care vor lua cuvântul, care vor intona piese muzicale, prezintă-le scopul ceremoniei și insistă pentru coerență, simplitate și evitarea alimentării, mai ales intenționată, a dramei. Nu depăși 1.5 – 2 ore, devine obositor și există riscul să dispară atitudinea sobră și astfel să apară șușotelile, forfota, strigătele copiilor care și-au pierdut răbdarea.

3. Moartea este doar un prag 

Insuflă un scop ceremoniei și mai ales participanților. Prezintă vremelnicia vieții și pacea celui care în credința sa autentică trece spre o eternitate împreună cu Dumnezeu. Adu-le aminte că acesta este drumul fiecăruia, oferă-le celor care nu știu asta o nădejde veșnică.

Vorbește despre speranța revederii, dar și despre riscurile vieții veșnice – nu tuna asupra participanților cu focul și iadul apocaliptic, ci oferă-le îndrumare și principii care vor cădea în responsabilitatea fiecăruia. Nu lăsa în niciun fel ca desfășurarea evenimentului să suprime acest scop, ci creează premisele unei evanghelizări reale.

4. Decență

Transmisii LIVE pentru publicul larg – se vor lua imagini generale, cadre largi, fără zoom pe coșciugul deschis, pe fețele plânse și schimonosite ale familiei îndoliate. Nu da ocazia pătării imaginii celui trecut în neființă și comunității, oferind conținut de cancan mediatic de care suntem sătui. De preferat e să nu se transmită LIVE de la cimitir, unde momentele despărțirii și coborârea defunctului în groapă nasc cele mai sfâșietoare stări.

Transmisii LIVE/înregistrări pentru rude și cei apropiați – sunt recomandate, iar acestea se pot face privat, păstrând aceeași decență, existând numeroase instrumente tehnice prin care se poate face asta. Aceleași principii se aplică și fotografiilor de la înmormântare, este indicat să se evite distribuirea lor în spațiul public.

Participanții la serviciile de înmormântare au obligația de a se comporta cu respect și decență, oferind sprijin familiei îndoliate prin cuvinte și fapte simple, fără a brava sau aștepta ceva în schimb. Este o totală lipsă de bun-simț să te apuci să faci poze, selfie, check-in sau LIVE pe rețelele de socializare, oricât de bine intenționat ești.

Blogurile, paginile de știri de pe Facebook poartă o mare și vitală responsabilitate de educare a cititorilor lor, astfel promovarea fără etică și bun-simț a evenimentelor unei comunități duce la escaladarea unui fenomen dăunător nu doar asupra climatului moral al comunității, ci și asupra intelectului cititorului. Aceste bloguri și pagini de știri au obligația morală (obligație ce ar trebui să decurgă din moralitatea și decența proprie a deținătorilor lor) de a informa comunitatea obiectiv, etic și principial.

Toate punctele de mai sus pot fi dezvoltate, dar consider aceasta ca fiind o structură potrivită pentru a organiza un serviciu de înmormântare cu semnificație. În definitiv, trecerea în neființă este un fenomen uman global, dar personal.

Timotei

 
 

Etichete: , , , , ,

Arbitraj #colectiv

Scriu aici, tot în online, acolo unde și tu ești acum, căutând ceva, postând păreri, idei, fără inhibiții, fără rețineri, simțindu-te liber. Nimeni și toți au dreptate, de aceea se impune un arbitraj ce are ca și componente de susținere realitatea, evidența, fapte, statistici.

1. Cum am ajuns aici? Societatea este în mare fierbere, clasa politică este luată prin surprindere, spectatorii internaționali fac galerie de pe margine. Și totuși, cum am am ajuns aici? Prin IGNORANȚĂ. A cui ignoranță?

*Ignoranța românilor – față de educație, bun simț, demnitate, principii, minimă cultură administrativ-politică. A-ți ignora propria existență și a avea așteptări mici de la tine se răsfrânge pe toată durata vieții tale și nu te va afecta doar pe tine, ci și societatea, pentru că noi, oamenii, românii, formăm societatea.

*Ignoranța clasei politice – vine în siajul ignoranței cetățenilor, e ombilical legată de fiecare dintre noi. Clasa politică românească nu a fost teleportată pe funcții, ci s-a născut din interesul tău direct față de ea la vot și nu numai. Politicienii iau/dau mită/șpagă? Cetățenii dau mită/șpagă pentru a-și rezolva probleme diverse – în medie, un român dă 574 lei mită/an. Politicienii fac evaziune fiscală? Cetățenii contribuie la mare parte din evaziune fiscală, în cuantum de 10 mld. lei/an. Politicienii fac abuzuri? Cetățenii fac abuzuri zilnice în trafic, în mijloacele de transport în comun etc. Politicienii ignoră cetățenii? Cetățenii au păstrat legătura constantă, directă cu primarul/parlamentarul? La ce te aștepți atunci când lucrurile s-au desfășurat cu atâta ignoranță timp de zeci de ani?

2. Ce facem acum? Protestăm, evident! În stradă, pe Facebook, pașnic. înțelegând momentul prielnic pentru a demara o schimbare bună în societatea românească. Dar cum facem asta?

*Determinare personală – începând de azi mă voi schimba: mă voi preocupa de educație, voi fi politicos, manierat, voi păstra curățenia în jurul meu, îmi voi ajuta semenii, nu voi căuta doar interesul meu, nu voi mai da șpagă/mită, nu voi mai face evaziune fiscală, voi practica acel creștinism cu care mă laud.

*Doleanțe și cereri corecte și coerente – înainte de a cere o schimbare legislativă, guvernamentală etc., trebuie să avem la bază un know-how a cum funcționează statul, politica. E indicat să avem așteptări de principiu, cum ar fi corupția, educația, sănătatea, lucruri care afectează România, dar atunci când facem astra trebuie să corelăm așteptările cu legislația, cu Constituția, cu normele și legile Uniunii Europene, din care facem parte. Dacă identificăm legi și articole din Constituție care trebuie modificate, foarte bine, sunt destule, dar și aici trebuie argumentație, nu doar păreri.

Așteptări nerealiste ale acestor zile:

eliminarea întregii clase politice – nu există stat fără clasă politică și acolo unde nu sunt partide politice este dictatură

– naționalizarea combinatelor, industriei – odată privatizate, le poți recupera doar cumpărându-le. Normele UE recomandă privatizările

– confiscarea averilor politicienilor – asta se poate face doar dacă Justiția demonstrează că averile sunt ilicite

–  urgentarea și soluționarea anchetelor penale în privința politicienilor – asta înseamnă presiune și periclitează independența Justiției

– guvern de tehnocrați – nici țări mari ca Germania, USA, Franța nu adoptă soluția asta, pentru că nu-și asumă nimeni răspunderea politică pentru un guvern de tehnocrați. Guvernele lumii au în componență oameni profesioniști ce fac parte din partidele politice parlamentare, unde un guvern este investit și susținut.

Așteptări realiste – emanate de specialiști care cunosc sistemul administrativ/politic românesc, ONG-uri care s-au opus ani de-a rândul sistemului politic, obținând rezultate bune; multe din aceste așteptări coincid cu cele ale societății, ale străzii. (a se consulta aici https://www.facebook.com/iepurelemizantorp/photos/a.279705485375989.77296.243848052295066/1060329193980277/?type=3&theate)

3. Ce urmează? Punem în practică tot ce înseamnă determinare personală, cerem clasei politice să se reformeze, să promoveze oameni pregătiți, experți, oameni cu principii și morală și apoi mergem la fiecare scrutin și votăm cu înțelepciune, identificând acei candidați potriviți pentru a ocupa funcții în statul român. Cetățean educat, isteț rezultă primar/parlamentar/ministru educat, isteț.

Cum exerciți presiune constantă asupra clasei politice? Informat, cu tact, faci sesizări, reclamații la primăria ta, mergi în audiențe la parlamentarul tău de colegiu – strada, satul, comuna ta este arondată unui colegiu electoral, astfel ai un deputat și un senator care te reprezintă – stai de vorbă cu el, fă-i propuneri, arată-ți nemulțumirea, demonstrează că ești interesat de propria viață în țara care te poate ajuta sau mai rău, încurca.Te miri, te întrebi cum alte țări sunt atât de evoluate? Simplu, cetățenii au păstrat constant legătura cu reprezentanții lor politici, au votat oameni experimentați, nu s-au lăsat cumpărați cu alimente, bani, au știut de ce este nevoie în țara lor.

Trebuie să înțelegem, nimic nu se va schimba dacă odată la câțiva ani ne trezim că lucrurile nu merg așa cum trebuie! România trebuie privită exact ca și o casă: îți dai interesul ca acasă să ai curățenie, ordine, utilități plătite, confort, faci investiții, te preocupă bugetul familiei – la fel și România, are nevoie de curățenie, ordine, servicii bune, investiții și interes sporit.

Remember, așa cetățean, așa țară!

Timotei

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 Noiembrie 2015 în Cuvinte

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: