RSS

Arhivele lunare: Martie 2015

Să mai zburăm cu avionul?

Să mai zburăm cu avionul?

Iată o întrebare pe care tot mai mulţi şi-o pun, întrebare care are un răspuns simplu: DA! Contrar evenimentelor aviatice nefericite petrecute de curând, avionul rămâne cel mai sigur mod de transport. „Cum, e sigur când mor 150, 300 de persoane?” Bizar, dar da.

Conform datelor şi analizelor, avionul este cel mai sigur mijloc de transport în comparaţie cu automobilul, trenul şi vaporul. Anual, numărul zborurilor depăşeşte 30 de milioane şi statistic, conform unei analize BBC, probabilitatea unui accident cu victime este de 9,4 ori mai mare în cazul unui drum cu maşina, decât a unei călătorii cu avionul. Din punct de vedere al numărului deceselor raportat la un milion de pasageri-mile, zborul este mult mai sigur (0.002 morţi) decât transportul cu maşina, cu trenul sau pe apă (0.1, 1.09, respectiv 33.47 decese).

E adevărat că impactul, emoţia unei catastrofe aviatice este mult mai resimţită decât miile de accidente şi victime rutiere zilnice, dar aceleaşi statistici spun că riscul să mori în maşină în drum spre aeroport e mult mai mare decât riscul de a muri într-o catastrofă aviatică. Şi totuşi, care sunt cauzele accidentelor, catastrofelor aviatice?

Accidente aviatice – sunt acele incidente când există probleme la trenul de aterizare, când un motor se opreşte în zbor sau ia foc şi alte incidente de ordin tehnic. În cele mai multe cazuri, aceste incidente se finalizează fără pierderi omeneşti, prin aterizări de urgenţă pe cel mai apropiat aeroport. Este esenţial ca atunci când zbori să fii atent la instrucţiunile de siguranţă prezentate de către însoţitorii de zbor.

Catastrofe aviatice – evenimentele nefericite când dintr-un cumul de factori tehnici, umani, meteorologici, rezultă prăbuşirea avionului şi pierderea de vieţi omeneşti. Principalele cauze, în ordine cronologică, sunt erorile de pilotaj, vremea nefavorabilă, defecţiunile tehnice şi prăbuşirile deliberate, în special ca urmare a deturnărilor teroriste. Piloţii sunt antrenaţi să facă faţă oricărei situaţii apărute, au proceduri de urmat, sisteme de rezervă, dar cum nimic nu e perfect, fie om, fie maşinărie, rezultă şi catastrofe aviatice.

În ciuda acestora, industria aviatică este, în acest moment, la apogeul siguranţei – dezvoltarea şi inovaţia continuă au transformat avionul în cel mai sigur şi mai rapid mod de transport. De asemenea, fiecare companie aeriană (în special companiile din lumea occidentală, dezvoltată) este obligată să asigure mentenanţa şi siguranţa aeronavelor, cât şi a pasagerilor, regulile şi condiţiile fiind foarte stricte. Un avion, în comparaţie cu un automobil, este mult mai des verificat tehnic, iar piloţii sunt supuşi anual sau bianual unor teste psihologice şi de simulator.

În continuare, alte întrebări şi curiozităţi privind zborul cu avionul.

* Un avion vechi, aflat în uz de 10, 15, 20 de ani, este sigur?

Da, mai ales dacă vorbim de companii aeriene de prestigiu, din lumea dezvoltată. Cea mai importantă, atunci când vorbim de un avion vechi, este structura – dacă aceasta este şi s-a menţinut intactă, avionul este sigur. Sistemele electrice, electronice, avionistica sunt înlocuite, modernizate şi astfel avionul se comporta conform standardelor în vigoare. Bineînţeles, un avion fabricat mai recent este mult mai sigur decât unul vechi.

* Care sunt momentele cele mai periculoase în zbor?

În ciuda emoţiilor date de turbulenţele din timpul zborului, cele mai periculoase momente ale zborului sunt decolarea şi aterizarea. Conform unei statistici Boeing, 16% din catastrofele aviatice au loc la decolare, iar 29% apar la coborâre şi aterizare, fiind implicate viteza redusă, multiplele manevre, traficul şi distanţa mică faţă de sol.

* Ce fac piloţii în cockpit (cabină)? Dorm, se ridică de pe scaun, pilotează tot timpul?

În funcţie de tipul aeronavei şi de durata zborului, se aplică mai multe reguli. La un zbor scurt, între 1 – 6 ore (estimativ, în funcţie de regulile interne şi internaţionale) piloţii nu dorm. În cazul curselor intercontinentale, de 6 până la 17 ore, piloţii au un timp de repaus de câteva ore. De obicei, aceste curse sunt operate de două echipe de piloţi, de minim 2 piloţi/echipă – aici se mai adaugă secunzii şi mecanicii de zbor. De reţinut este că niciodată ambii piloţi nu au voie să plece din cockpit – regulile stipulează ca întotdeauna unul dintre piloţi să rămână la comandă.

După decolare şi atingerea unui plafon de altitudine, piloţii setează avionul pe pilot automat, urmând traseul prestabilit şi instrucţiunile turnului de control, ei renunţând la pilotarea efectivă, dar fiind în permanenţă atenţi la aparatele de zbor şi la comunicaţii. Uzual, comanda este preluată de către piloţi aproape de momentul aterizării.

*Care este cel mai sigur loc în avion?

Oriunde, dacă avionul este la sol :) Diverse studii au încercat să atribuie un anumit loc în aeronavă ca fiind cel mai sigur. Dată fiind natura neprevăzută a incidentelor aviatice, nu se poate indica un loc anume care să ofere garanţia supravieţuirii în caz de prăbuşire.

În orice tip de călătorie eşti supus unui risc; dacă ne-am gândi doar la asta, n-am mai pleca nicăieri, dar şi stând în casă suntem supuşi unor alte riscuri. Avionul este cel mai sigur mod de transport, dar este tot o maşinărie, conceput tot de către oameni şi de aceea prezintă riscurile sale, dar comparat cu alte mijloace de transport, este alegerea ideală.

Cer senin,

Timotei

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 24 Martie 2015 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Şi a zis „DA”!

Emoţie, lacrimi de bucurie, o magie de nedescris…a zis „DA”!

Toţi cunoscuţii se întrebau când se va întâmpla, astfel presiunea creştea şi situaţia risca să alunece spre ceva ce nu mai putea fi controlat – întrebarea trebuia pusă, era momentul!

Ca şi băiat trebuie să te gândeşti la acest moment, trebuie să identifici acele semne discret-evidente şi să acţionezi cu tact şi surprinzător pentru ea. Va fi cea mai fericită! Te strofoci să-ţi dai seama cum va arăta scena, decorul, acţiunea, te îngrijorezi de cum va reacţiona, ce va spune, dacă va fi impresionată – o luptă cu timpul şi imaginaţia, nu e momentul slăbiciunii tale.

Ziua decisivă se apropie, ora şi planul devin tot mai reale şi dintr-o dată se întâmplă, momentul copleşitor are loc – nu mai e nimic în jur, totul încremeneşte – acum ori niciodată! După ce fiecare pas şi gest a fost în reluare euforică, acţiunea reintră în viteza obişnuită şi realizezi ce tocmai s-a întâmplat. E extraordinar!

Vestea se duce, evenimentul devine public,  prietenii, familia se alătură, Facebook-ul se raliază şi el în trena lui. Poze, comentarii, felicitări, invidii, păreri de rău ale unora, o nouă etapă a vieţii. Şi tot atunci apar întrebările adresate lui:

„Ce-ai făcut, mă?! N-ai avut stare, hă?! Te faci om serios, în sfârşit? De ce n-ai făcut-o mai repede? Realizezi ce-ai făcut?”

În acelaşi timp, apar întrebările pentru ea:

„Ţi-ai dat seama, te-ai aşteptat? Eşti fericită? Îţi place inelul? Ai plâns? Ai zis „da” din prima? Ţi s-au inmuiat picioarele? Sper c-a stat în genunchi, da?! Ai reuşit să-l convingi? S-a bâlbâit? A făcut totul ca la carte? Cu ce erai imbrăcată? Inelul era în cutie sau l-a scos din buzunar? Ce culoare avea cutia?”

Deodată, reflectoarele sunt puse pe ea: ce inel frumos, ţi se potriveşte, eşti toată un zâmbet, se vede că eşti fericită. Dar stai, unde-i el?! Parcă nici nu mai există, primeşte câte o felicitare rătăcită, devine spectator în propria regie. Săracul, după ce s-a chinuit să pună totul la punct, să fie perfect, efortul lui pică în umbra entuziasmului ce înconjoară admirarea inelului, poveştii de cum a ajuns pe degetul ei, narării pas cu pas, fără a uita vreun detaliu. Toate felicitările şi urările se opresc la ea.

Când te uiţi la o scenă de genul, vei vedea 2,3 băieţi ce stau în preajma fericitului punător de inel şi 20 fete ce-o înconjoară pe ea, stăpâna inelului. L-aţi uitat pe băiat, l-aţi pierdut pe undeva! Prietene, ai depus efort, ai făurit un plan şi nimeni nu vrea să ştie asta, strălucirea inelului e mai atractivă, dar să ştii ca nu eşti singur, eşti înţeles şi apreciat. Tu eşti vedeta noastră, curajosul, cutezătorul şi făuritorul acestui moment, fără tine asta nu putea avea loc! Până la urmă ţi-ai făcut-o cu mâna ta, dar noi te sprijinim, ştim că ai gânduri mari pentru ce urmează, nu descuraja!

Acest articol este inspirat din fapte reale, documentat pe parcursul a zeci de ani şi este dedicat băieţilor care a fost uitaţi atât de uşor în momente ca acestea. Probabil că la un moment dat va apărea şi filmul!

Timotei

Si a zis "DA"!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 2 Martie 2015 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: