Cătuşe, vrem să vedem cătuşe!

România există, din nou! Are momentele ei, când arată lumii-ntregi că există pe această planetă. România există când echipa naţională de fotbal câştigă locul 20 la un campionat, când Halep ajunge pe locul II mondial fără mari victorii, la alegeri şi mai nou, la vederea cătuşelor.

România se aprinde la aceste momente, face implozie, e vehementă şi azi nu face excepţie, e momentul cătuşelor! „Daaa, să vedem cătuşe!” „Nu se poate, nu am vătut-o pe Udrea cu cătuşe, nu e normal!” Prietene, nu ai pentru ce să trăieşti, pentru ce să exişti, atât poate sufletul şi mintea ta, să exalte la vederea unor cătuşe?

Zombificarea României la vederea unor cătuşe îmi crează imaginea unor sălbăticiuni care admiră frenetic sângele ce li se scurge de pe bot pe mâini, în faţa hoitului despicat. Românule, ştiai că nişte cătuşe pe mâinile cuiva nu înseamnă ce crezi tu, că s-a făcut dreptate? Doar ura ta pentru unul sau altul te orbeşte şi te face să te bucuri la vederea lor, dar sunt sigur că n-ai fi în stare să îţi motivezi logic şi argumentat atitudinea.

Indiferent că e vorba de Elena Udrea, Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Traian Băsescu etc., dreptatea se face la finalul unui proces în justiţie, prin sentinţă definitivă, ceea ce înseamnă condamnare sau achitare. Cătuşele sunt doar un detaliu de procedură!

Dar, ca să fac pe plac României de azi, zic să te bucuri în neştire pentru vederea unor cătuşe, pentru că doar pentru asta exişti, să te îneci în propria-ţi prostie.

Cătuşe pentru toţi!

Timotei

Anunțuri