Mi-ai zis că mă iubești…

Pornește muzica înainte să citești.

Mi-ai zis că mă iubești și totuși ai plecat. Ce se arăta ca toamnă frumoasă, învăluită de mister adus de vântul invizibil, s-a transformat în zile apăsătoare de tristețe, plumbuite. Ce puteam să mai fac? Ai plecat și ți-am numărat ultimii pași așa cum i-am numărat și pe cei primi, când veneai spre mine, rar, un pas, doi și te-ai oprit…acum nu te-ai mai oprit, te-ai pierdut în ceața ce acoperea soarele acelor momente.

Mi-am zis că sunt distrus, că nu mai pot scăpa din durerea ce mă încleșta…nu și de data asta. Era poate ultima dată când iubeam fără sfârșit, fără limite, pe tine și atât. Odată cu plecarea ta s-a pierdut și speranța, acea luminiță salvatoare sufletului stins ce așteaptă dogoarea razelor spre eliberare din captivitate.

Rătăcesc printre amintiri atât de vii, încă nu cred că ai plecat după ce ai zis că mă iubești, nu pot accepta că viața poate fi atât de nedreaptă cu mine…nu și de data asta. Ultima dată când s-a întâmplat asta m-am asigurat că nu voi mai suferi la fel, că nu voi mai fi păcălit, dar mi-ai zis că mă iubești…te-am crezut! Și iată-mă din nou, singur, trist și cu privirea pierdută.

Tu, cititor ce-mi urmărești povestea, te regăsești în aceste rânduri, crezi că e posibil să se întâmple asta? Sunt cuvinte ce-ți trezesc amintiri, trăiri intense, te înduioșează, te impresionează? Sunt eu sau ești tu în povestea asta?

Te-ai gândit că poate știu ce ți-ar plăcea să auzi, să citești și torn o poveste ca cea de sus? Te-ai gândit că poate fac asta doar pentru popularitate? Nu mă cunoști și totuși te-ai lăsat impresionat de o poveste scurtă, cu titlu și scene de film, scene reluate și preluate de zeci de ani pe bloguri, în cărți și în povești târzii în noapte.

A fost doar un experiment. Internetul, librăriile sunt pline de povești inventate, măsluite ingenios pentru a produce emoție și pentru a manipula sentimente, fără să cunoști realitatea din spatele acestora. Și mie îmi plac poveștile, dar sunt simple povești care se pot adeveri doar cunoscând cu adevărat persoana ce le scrie și experiențele ce-au făcut-o să-și declare eșecul, bucuria, suferința, succesul.

Povești am multe de spus, momente extraordinare, grele, frumoase și triste, toate reale, dar știu că ele se spun doar celor cărora le pasă, celor care au nevoie să știe că nu sunt singuri, nu ieftin, simplist și teatral.

Povestea continuă, dar nu așa.

Timotei

Anunțuri