RSS

Arhivele lunare: Februarie 2014

Scrisoare deschisă către ea,

Doamna Soacră! Este prima scrisoare ce vi-o adresez şi am ales să fie publică pentru că:

1. Nu vă cunosc

2. Vă cunosc, dar nu realizăm şansa ce-o avem, să devenim soacră-ginere

3. Eu nu vă cunosc, dar domnia voastră ma cunoaşteţi şi nu aveţi curajul să mă abordaţi

4. E posibil să ne aflăm în oraşe, ţări, continente diferite

Dar mai înainte de toate, permiteţi-mi să le explic cititorilor acestui post despre ce este vorba: în debutul anului 2013 am decis să-mi caut soacră – da, soacră, pentru că eu îmi doresc o relaţie ieşită din tiparele obişnuite, negative, cu soacra – am făcut acest anunţ public şi nu a trebuit să aştept mult până ce ofertele, invitaţiile au apărut. Trebuie să ştiţi, nu este un proces uşor, surescită intelectul, emoţiile, nu bagatelizaţi ideea. Procesul este în plină desfăşurare, această scrisoare este o nouă etapă spre îndeplinirea scopului.

Revenind la stimabila Doamnă Soacră, vă transmit salutări şi gânduri bune, oriunde, orcine aţi fi, le meritaţi! Nu ştiu unde aţi fost, dacă în anul 2013 aţi urmărit lumea virtuală pentru a afla de intenţiile mele, tocmai de aceea vă rog să urmăriţi cu interes această scrisoare. Vă rog sa reţineţi, nu tratez cu indiferenţă doamnele care m-au abordat până acum în această situaţie, le respect şi le mulţumesc pentru curajul de-a mă considera potrivit pentru proiectul acesta, extraordinar – domniile lor au în continuare aceleaşi şanse.

Recunosc, prietenii, amicii mi-au sărit în ajutor imediat ce am lansat apelul că vă caut, cu ajutorul lor am iniţiat invitaţii personale, publice, am deschis filiale naţionale pentru o acoperire mai mare, chiar de curând am numit un reprezentant pentru diaspora – el e sigur de reuşită, dar ştie că dacă nu îndeplineşte target-ul va rămâne cu soacra ce-a găsit-o, e dificil pentru el – ceea ce trebuie reţinut este faptul că am dus acest proces la un nou nivel în anul 2014.

Mulţi mă şicanează sau mă întreabă serios: „Dacă soacra ce-o cauţi nu există?” Ce răspuns să dai la această întrebare?! Dacă ar crede în ideea în sine nu ar adresa această întrebare, micuţii, ei nu vor, poate, să acorde statutul pe care eu sunt gata să vi-l acord, nu fără rezerve, dar acestea vi le voi prezenta mai târziu, bineînţeles. Nu vă speriaţi, cereţi mult, cer mult, aveţi pretenţii, eu şi mai mult, discutăm de nişte standarde excepţionale având în vedere ceea ce am iniţiat.

Doamnă, istoria, societatea contemporană v-a neglijat, v-a creat prejudicii, vă atribuie circumstanţe nefericite, e posibil ca unele să fie adevărate, dar ştiu că nu toate lucrurile rele se întâmplă din cauza domniei voastre, sunt sigur. Totuşi, sper ca în ultimii 100 de ani să nu fi pornit vreun război aiurea, ar strica momentul – vorbesc despre dumneavoastră, doamnă, ca şi o instituţie într-o societate normală. Sunt multe prejudecăţi în ceea ce vă priveşte, dar vă asigur că sunt gata să le combat, ţinând cont de realităţi şi fiind pragmatic, la fel aştept şi din partea domniei voastre – dacă vrem ca acest proiect să devină un monolit, asta e calea pe care trebuie să mergem.

Nu vreau să vă obosesc, ci vreau doar să vă fac curioasă, de altfel sunt sigur că v-am captat atenţia încă de la primele cuvinte ce vi le-am adresat; de asemenea, sper că ideea de-a vă scrie public nu vă cauzează neplăceri, totuşi n-ar avea cum pentru că nu vă ştie nimeni, nici măcar eu! Vorbind de pragmatism şi amintind ce am scris mai sus despre standarde, proiectul la care cu plăcere vă invit, presupune nişte paşi de urmat, etape de străbătut, generalist le numesc aşa şi vă pot enumera câteva:

1. O scrisoare de intenţie

2. O descriere succintă a ce credeţi despre proiectul la care vă invit

3. Un răspuns concis la întrebarea: „Cum poate relaţia cu soacra demonta prejudecăţile cu privire la domniile voastre şi cum poate influenţa societatea contemporană?”

Stimată Doamnă Soacră, vă mulţumesc pentru atenţia acordată acestor rânduri, vă asigur că voi răspunde prompt la întrebările, curiozităţile pe care poate le aveţi, avem la dispoziţie această platformă ce poate fi extinsă, transferată la etapele ce le enumeram, ajungând la un interviu tête-à-tête dacă va fi cazul. Vă urez sănătate şi voie bună, indiferent de fusul orar ce vă poartă în timpul acestei lumi.

Cu respect,

Timotei

P.S. Apropo, v-am spus că trebuie să aveţi şi o fiică?!

 
Un comentariu

Scris de pe 8 Februarie 2014 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: