Viața de după ieri

Întotdeauna va exista un ieri, nu știi sigur dacă va fi și un mâine…îți poți privi viitorul secundă cu secundă spre sfârșitul zilei de ieri, căutând în zare momentele de zi nouă, de săptămână viitoare și dacă ești curajos, poate chiar de lună următoare. Am zis de curaj pentru a te încuraja, nu ca să nu speri, că oricum curajul nu este-n stare să-ți ofere nici el viitorul.

Acum, când scriu, sunt în viața de după ieri, sunt azi, trecutul a mai înfulecat o zi pe nerasuflate și sunt curios dacă îi priește ziua ce-a trecut – condimentată, banală, ciudată pe alocuri, suspendată, nu cine știe ce festin să fi avut de pe urma mea. Viața de după ieri e mereu una nouă, deși preia din ce-a fost ieri, fără să îți dai seama și deși realizezi noutatea, ești placid. După ieri e tot vechi.

Până la urmă nu poți trece după ieri altfel, curios – chiar și amnezic de-ai fi, te vei comporta la fel, nou poate fi doar că nu vei mai recunoaște pe nimeni, eventual. Azi e ieri, dar ieri nu e azi…sau ieri e ieri, adică ai rămas acolo, definitiv. Azi poate fi azi în același timp cu ieri, viața de după putând fi diferită și îmbunătățită.

Viața de după ieri naște speranțe vechi, dar noi, pentru că e azi sau unele chiar noi – ar fi o veste bună. chiar dacă principiul se aplică și temerilor, neîndrederii, necredinței, fricii. Asta e viața, trebuie deja să ne fi obișnuit cu ea, avem ocazia s-o trăim altfel azi, după ieri.

Ieri te gândeai că urmează azi, dar poate că ai omis că și viața ți se mută odată cu timpul, ieri poate influența azi și poate că viața-ți va fi diferită, schimbată, cel puțin asta sperăm fiecare dintre noi. Nu e de ajuns să ne dorim ieri pentru azi, ci constant – nu e vorba de bani, avantaje, ci de pace, liniște, binecuvântare, direcție și culoare, multă culoare.

Ce mă-nsoțește în viața de după ieri azi sunt acțiunile, faptele, dar și principiile care-mi conduc viața zi de zi, deci aș putea să întreved parcursul vieții de azi..să vedem ce iese până la urmă. Ce știu clar e că viața de după ieri ne provoacă, ne ridică sau ne coboară și sigur ne aduce mai aproape de sfârșit. Viața de după ieri e în toi, profită înțelept de ea, arată-le celorlalți compasiune, încredere, apreciere, respect, arată-le pe Dumnezeu în tine și în tot și azi va arăta la sfârșit ce oameni am fost. Pe curând sună ciudat de amuzant în contextul ăsta.

Timotei

Anunțuri

Ce-i ăsta, 2014?

Am intrat în al doilea an de la ultimul sfârșit al lumii anunțat de miticii mayași și sunt sigur că și anul acesta va fi un sfârșit pentru mulți – oricum, sfârșitul sfârșiturilor tot se va întâmpla, ca să existe motive de îngrijorare, nu de alta.

Am trecut încă odata prin seria mesajele și urărilor mărețe de sărbători, dacă eram credul aș fi crezut că Raiul va fi noua mea casă aici, în România, în 2014: „fericire, sănătate, bogăție, împliniri, realizări, familie, cățel, doi purcei și o căruță” – ce viață ne așteaptă în anul ăsta. Dar oare ce s-a întâmplat în anul 2013, nu au fost aceleași urări, dorințe? Rezultatele anului trecut sunt total diferite față de momentele euforice, amețitoare ale sărbătorilor, undeva e ceva în neregulă.

Ce-i ăsta, 2014? De data asta chiar or să se împlinească toate urările spuse cu doar câteva zile în urmă, te bazezi pe asta, chiar speri? SF-ul devine parte integrantă vieții noastre, lumile paralele în care respirăm la doar câteva minute unele de altele sunt reale, toate acestea sunt definite într-un cuvânt care mi-a venit acum în mine, direct: IGNORANȚĂ!

Ignorăm realitatea, țara, starea personală, lumea în care trăim, uităm cu ce ne confruntăm și nu realizăm că va trebui să facem față unor noi și încurcate provocări, situații pe care ni le vom creea în acest nou an sau care ni se vor servi chiar de către cei care ne urau de bine acum câteva ore. Stai, tu mă înțelegi greșit! Nu sunt nepoliticos, nerecunoscător celor care mi-au făcut urări zilele acestea, le apreciez, cred în sinceritatea multora, spun doar că…nu e de ajuns.

2014 nu va fi cu nimic diferit de 2013, ba din contra, va fi mai dificil, mai ciudat și cred că și mai descurajator; nu e cazul să sperii pe nimeni, ci trebuie să știm cu ce ne vom confrunta, trebuie să fim pregătiți și de asemenea, e nevoie să ne schimbăm viața, stilul ei și să ajungem la a ne comporta exact așa cum statutul de țară creștină ne prezintă, chiar să fim capabili să relaționăm cu ceilalți așa cum ne place nouă să fim tratați. Nu mai e cazul să enunțăm dorințe de bine, urări fără acoperire, fără să acționăm în niciun fel: există o singure lume, o singură viață și atât.

A nu acționa în concordanță cu tot ce spunem înseamnă vorbe goale, chiar dacă le spunem cu sinceritate. Nu știu cum va arăta anul 2014, îmi doresc și îți doresc să facem tot ce ține de noi pentru a fi un an cu adevărat bun, conștientizând realitatea, evidenta deteriorare morală, fizică a condiției umane, românești, starea păcătoasă în care ne complacem, dându-ne tot interesul pentru evoluția înspre bine. Mă gândesc la binele meu, al nostru, al țării noastre și la sufletele noastre nemuritoare, care la sfârșitul vieții vor avea două direcții veșnice.

Speranța, nădejdea și împlinirea este Dumnezeu, fiți binecuvântați!

Timotei