RSS

Arhivele lunare: Septembrie 2013

Cuțu cuțu, ham ham!

A venit toamna, canicula s-a ascuns de răcoarea ce a venit grăbită, dar societatea românească s-a aprins puternic în scandalul câinilor maidanezi, în urma unei tragedii de neimaginat într-o țară care se vrea normală și civilizată – un copil de câțiva ani a fost ucis de câini maidanezi. Nu vreau să creez un scenariu horror, să exploatez subiectul populist, vreau doar să prezint câteva considerații ce includ întreaga societate românească.

1. Legislația – în acest moment legislația în domeniu prevede că un câine maidanez este capturat, sterilizat, castrat și dat spre adopție cetățenilor sau asociaților, ONG-urilor care se ocupă cu adopția câinilor; câinii bolnavi sau cei care sunt considerați periculoși sunt eutanasiați. La nivelul capitalei, atribuțiile privind câinii comunitari revin primăriei generale, implicit primarului, autoritatea fiind doar la nivelul acestei instituții. În anul 2011 partidul de guvernământ (PDL) a adoptat o nouă lege ce se dorea a rezolva problema câinilor maidanezi mai rapid, având în vedere faptul că a devenit o problemă de siguranța cetățenilor, igienă, dar actualul USL (PSD și PNL) s-a opus acestei legi, împiedicând eradicarea fenomenului prin eutanasiere. Iată una din motivările USL-ului:

„De asemenea, eutanasierea in masa a cainilor fara stapan va periclita insasi existenta rasei comune si va produce dezechilibre previzibile, ceea ce incalca dreptul populatiei la un mediu sanatos si echilibrat ecologic.” Semneaza Victor Ponta și alți lideri politici – sursa: http://www.dreptonline.ro/decizii_recurs_constitutionala/detaliu_decizie.php?id_decizie=404

2. Autoritățiile – la fiecare rundă de alegeri s-a spus că problema câinilor maidanezi este una acută și că se va rezolva imediat ce alegerile vor fi câștigate, dar realitatea a dovedit că promisiunile și faptele se bat cap în cap în România. Reducând discuția doar la nivelul capitalei, Sorin Oprescu, primarul general, efectiv a făcut un blat cu ONG-urile care „luptă” pentru câinii maidanezi:

– s-a înființat ASPA (Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor) care dispune de 8 hingheri ce trebuie să prindă 65.000 de câini (neoficial sunt mai mulți), având alocat un buget de 18,6 milioane lei

– ONG-urile din domeniu preiau câinii, îi sterilizează, castrează pe niște sume de chirurgie plastică, îi adoptă și le dau drumul înapoi pe stradă, militând pentru ideea că nu sunt periculoși, că e natural ca ei să stea pe stradă

– primăria generală nu a construit suficiente adăposturi pentru acești câini și chiar dacă s-ar creea, cum să ții și să întreții zeci de mii de câini?!

3. Cetățenii – sunt de mai multe categorii, cei care sunt pentru câini pe stradă și îi hrănesc, cei care nu sunt interesați deloc, alături de cei care doar atunci când se întâmplă o tragedie se inflamează și bineînțeles acei cetățeni care constant reclamă această problemă a societății, a capitalei. Drept este că oricine are dreptul să fie revoltat, dar asta nu înseamnă că de fiecare dată responsabilitatea și vina este a altora, nu personală, individuală. Bucureștenii au fost capabili să voteze de două ori la rând un primar care a promis inepții ca autostrăzi suspendate, parcuri exotice, telegondole, dar care nu a avut experiența, pregătirea și viziunea de-a se apleca spre problemele reale ale capitalei, una dintre ele fiind câinii maidanezi – a promis în nenumărate rânduri că va rezolva această problemă, a ajuns primar, nu l-a mai interesat, cetățenii și-au văzut de ale lor și acum primarul vine și plânge la televizor, declarându-se nevinovat și sfânt.

4. „Iubitorii de animale” – acele vedete de două lăbuțe, politicieni, ong-iști care vin la televizor și spun că omul trebuie să conviețuiască cu câini pe stradă, că e natural ca ei să fie acolo, o comunitate și comuniune fericită, nu alta. S-au dezvoltat adevărate filosofii pe tema câinilor maidanezi, se vorbește de sufletul lor sensibil, de suferința spiritului bietului animal – pastilele ar trebui să aibă efect și asupra lor. Adevărații iubitori de animale țin câinii în casă/curte, îi vaccinează și îi îngrijesc departe de stradă, civilizat și uman!

5. Ce se poate face? Legea trebuie modificată imediat pentru ca problema să fie rezolvată cât mai repede și anume să fie permisă eutanasierea câinilor maidanezi – se prind câinii de pe stradă, sunt adăpostiți în locuri special amenajate și dacă nu sunt adoptați în termen de 7-10 zile, să fie eutanasiați. În SUA, Germania, UE, timpii de adopție sunt mult mai scurți, de la 48h ore la 2, 3 zile, după care urmează eutanasierea în condiții medicale. Cine poate rezolva problema legislativă?

*Guvernul României prin prim-ministrul Victor Ponta, care poate emite o ordonață de urgență care să stipuleze exact ce ziceam mai sus – ceea ce Victor Ponta, într-o demagogie și lipsă totală de asumare și răspundere, refuză să facă, preferând să trimită legea în Parlamenul României. Când au fost situații care nu necesitau urgențe a putut să emită asemenea ordonațe, de exemplu pentru  înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr! 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc – bravo, la jocuri de noroc cu noi!

*Parlamentul României întors din vacanță poate dezbate legea aceasta în regim de urgență și o poate adopta fără a mai sta pe gânduri. Dar în schimb, vedem că majoritatea USL nu prea dorește să își asume nici această problemă, cum nici în trecut nu a fost capabil să aibă principii și atitudine. În anul 2011 USL-ul a făcut și el blat cu ONG-urile pentru interesele financiare privind câinii maidanezi, blat parafat de Victor Ponta, Crin Antonescu și Daniel Constantin – sursa: http://m.hotnews.ro/stire/15514030

Guvernul, Parlamentul și Primăria Capitalei, prin reprezentanții lor își pasează răspunderea de la unul la altul, niciunul nu vrea să-și asume a rezolva această problemă – nu există altă soluție decât eutanasierea câinilor maidanezi până aceleași instituții creează adăposturi pentru câinii rămași. Nu e normal, nu e natural, logic și cum mai vreți să-i spuneți ca să conviețuim cu câini pe stradă, în parcuri, făcând slalom printre ei, judo și karate pentru a ne proteja de niște animale care au instincte de animal, nu sunt ființe umane care să gândească și să aibă rațiune. Ține de fiecare în parte să ia atitudine, să fie responsabil în orice pas pe care-l face privind această temă și nu numai, prin votarea oamenilor cu experiență și viziune, prin întreținerea curățeniei, ordinii în oraș și prin o mai mare implicare socială.

Timotei D.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 5 Septembrie 2013 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Vrei să-mi sperii și mie copilul?

Când crezi că le-ai văzut și le-ai auzit pe toate pe lumea asta, tocmai din pădure apare o nouă întâmplare neauzită, neexperimentată și ce faci în acel moment? Să vedem:

După-amiază plăcută, vreme potrivită și un timp confortabil petrecut cu prietenii într-un parc purtând discuții diverse, pajiște pe alocuri animate, când spre grupul nostru se îndreaptă o femeie, o doamnă care înaine de-a ne aborda își trece mâna prin păr, parcă puțin stânjenită de ce urma să ne spună. Ne era clar că venea direct spre noi, eram singurul grup în proximitate.

„Bună ziua!”, au fost primele cuvinte. „Vreau să vă rog ceva. E vreunul din voi mai bărbat așa, mai impunător?” Noi, mirați, ne-am uitat către fete – ne gândeam că ele se vor exprima cumva. Am luat cuvântul și am întrebat-o pe doamna respectivă ce vrea să spună, totuși – să pună la îndoială masculinitatea ce deborda în jurul nostru, totuși… „Vedeți copilul acela, de acolo? E băiețelul meu și vreau ca unul din voi să meargă și să-l sperie!”

Asta-i bună! O mamă vine la niște străini și îi roagă să-i sperie copilul?! Fețele noastre mirate și necuvântătoare cereau mai multe explicații, era o situație nouă pentru noi. Doamna continuă: „Băiețelul pleacă mereu de lângă noi, am fost pe la Sinaia și a plecat și de acolo, nu stătea cu noi și vreau să mă ajutați să-l speriați ca să nu mai plece de lângă noi! Puteți chiar să-l și scuturați puțin, nu-i problemă!”

Unul dintre prieteni, să-i zicem Mihai ca să-i păstrez anonimatul, a întrebat ce facem dacă ăla mic începe să plângă, o întrebare logică, plină de compasiune pentru o asemenea situație, la care doamna mamă spune că n-are fi nici o problemă, chiar ar fi mai bine! Ne-am dumirit și ne-am asumat misiunea la comun, doamna lăsându-ne să hotărâm noi care va fi zmeul, balaurul ce-l va speria pe micuțul prinț pentru a fugi înapoi, la palat. Ne-am uitat la Cristi, și lui îi păstrăm anonimatul, pentru că părea candidatul ideal, dar până și statura sa impunătoare nu i-a dat imbold pentru această misiune delicată. Ne-am gândit că poate imediat ce facem asta apare Poliția, că ne aleargă cineva pe acolo, că apărem la știrile de la ora 5.

Am hotărât să merg eu împreună cu Mihai (deși e numele lui real, tot anonim rămâne)! Puștiul de vreo 5 ani era la 50 m de părinți, se învârtea singur pe acolo și l-am abordat întrebându-l ce face singur pe acolo – a început să se agite puțin și să plângă. Fiind mai tranșant, tovarășul Mihai a reușit să-l sperie și să-l facă să meargă înapoi la părinți (detaliile nu sunt publice, avem contract de confidențialitate) – nu ne-am permis să-l „scuturăm” pentru că totuși, e un copil și nu era nici unul cunoscut. Următoarele vreo două ore puștiul nu a mai plecat de lângă părinți iar doamna ne făcea semne aprobatoare, de mulțumire, de la distanță.

Ce-am ajuns, să speriem copiii altora pentru a nu mai pleca de lângă părinții care nu reușesc să-i educe, să-i țină în frâu – nu știu încă unde, cum să cataloghez chestiunea asta, am încercat doar să protejăm copilul de eventuale pericole, așa că uite cum se mai deschide o nouă afacere în România – sper să nu fie una de succes! Tot din motive de anonimat, nu menționez și numele celorlalți martori la întâmplare, cum ar fi Andrei, Silviu..ups!

Aveți copii de speriat? Apelați-ne!

Timotei

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 3 Septembrie 2013 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: