RSS

Arhivele lunare: Iunie 2013

Să ne amuzăm cu CFR

S-au scos bancuri de tot felul despre CFR și cele mai multe dintre ele sunt și adevărate, astfel născându-se o comedie real – ironică. Citind presa zilelor actuale, am descoperit că CFR a ales o variantă dâmbovițeană de a informa public cu privire la plecările – sosirile din Gara de Nord București, principala gară a României. Trăind deja în era tehnologiei, unde aerogările, autogările și gările de prin toată lumea civilizată își afișează datele online, la un click distanță CFR (condus de Ministerul Transporturilor) montează o cameră web, la propriu, îndreptată spre tabela din Gara de Nord și ne dă și un link unde putem vedea o parte din orarul trenurilor: http://www.cfr.ro/webcam.php

Astfel mi-am adus aminte de un episod și mai comic petrecut acum doi ani, într-una din călătoriile cu deja celebrul CFR:

Era o zi obișnuită de miercuri, răsfoiam presa zilei și un titlu mi-a atras atenția: Bilete online CFR. Am accesat curios știrea și astfel am descoperit, poate cu aceași teamă și măreție cu care Nunez de Balboa a descoperit Pacificul la 25 septembrie 1513, mecanismul de-a obține bilete online pentru tren, în România! Wow, mi-am zis, trebuie să încerc asta neapărat! Urma să fac o călătorie scurtă peste câteva zile, astfel am găsit momentul de-a trăi sentimente nemaiîntâlnite.

Încercam să mă compar cu Magellan deja, tocmai urma să merg pe o cale necunoscută spre o destinație de care eram sigur că există. Am accesat site-ul https://bilete.cfrcalatori.ro/vanzare/loginuser.aspx dornic să-mi achiziționez biletul cât mai repede, dar imediat au început să apară ciudățenii, pagina arăta în orice fel, numai cum trebuie nu arăta și trebuia să reușesc să îmi dau seama ce și cum în doar 5 minute, astfel expira sesiunea de achiziționare a biletelor – aceași procedură e și acum, puțin mai simplificată decât la vremea aia. Într-un final am reușit să îmi cumpăr bilet dus-întors, în aceași zi – dacă alegi varianta online, nu poți achiziționa bilet decât dacă trenul pleacă peste 24 de ore de la momentul achiziționării…cool! Primesc confirmarea plății și pasul următor era printarea biletului pe care îl prezinți direct controlorului – bine că am avut cartușele imprimantei încărcate, biletul ocupă o întreagă coală A4!

La trei zile după primele experiențe noi, sâmbătă dimineața – mă trezesc devreme și dau să plec la gară, aveam tren. Ce să fac cu biletul, sa-l pun în folie, să-l împăturesc și să-l bag în buzunar? Se ridicau întrebări și situații care transformă secundele în ore, era nevoie de o decizie rapidă: am împăturit biletul A4 și l-am bagat în buzunar – bineînțeles că mă deranja stând pe scaun în autobuz! Nu mă mai gândeam deja la ce alte experiențe va duce această faptă online, așa că mi-am luat o cafea si am pășit în trenul deja plin, animat, cu doar câteva minute înainte de plecare – de, aveam bilet online, cu loc asigurat! Trenul 1591 de Craiova, eu mergeam doar 50 km, până la Videle.

O călătorie banală, de nici o oră măcar, ai zice – lucrurile aveau să capete consonață cu ceea ce începusem miercuri, așteaptă să vezi! Mi-am găsit locul, m-am așezat timid, cum mi-e felul uneori, într-un compartiment cu alte 7 persoane – eram un simplu călător, un anonim cu destinația Videle. Era primăvară, forfotă, tovarășii de călătorie aveau preocupări diverse, nu făceam decât să mă pierd în peisaj – trenul se puse în mișcarea ce mă unduia pe acordurile muzicii de radio ce-mi suna în urechi – mă gândeam la nimic. După puțină vreme disting optic și audibil controlul ce se apropia tot mai mult de compartimentul meu…atunci am tresărit, biletul! Am oprit muzica, am dus mâna la buzunar și în timp ce gestul panicat era pe cale să se împlinească, am observat biletele celor din compartiment: uzualele cartoane imprimate la casa de bilete!

Ah, ce fac acum, cum par eu să scot o coală A4 și s-o prezint drept bilet? Cei de la CFR nu s-au gândit în ce situație pot pune un călător, chiar și de cursă scurtă? Am scos biletul împăturit și l-am palmat. „Bună dimineața, biletele la control”, fraza ce mi-a întrerupt gândurile. Deși eram lângă ușă, am așteptat ca vecinii de compartiment să-și prezinte biletele și abia atunci când privirile curioase ale controlorului s-au oprit asupra mea am început să transform o foaie împăturită într-un bloc de desen, ce mai! Cei din jur se uitau curioși, nu știau ce fac eu cu foaia care devenea tot mai mare, așteptau să vadă ce se întâmplă. „Știți, eu am bilet online!”, am zis.

Aruncând o privire fulger în compartiment am citit privirile dubioase ce erau ațintite spre foaia ce tocmai o înmânam controlorului; oare ce gândeau oamenii? „Ăsta e dus, are foaie de la spital, permisiune de la părinți că are voie cu trenul, vreun desen de la școală?!” Mi-am mutat atenția pe controlor și așteptam o reacție, care a venit așa:

„Aaaa, dumneavoastră sunteți cel cu bilet online! Am fost anunțați că veți fi în tren! Deci așa arată un bilet online! Colegu’, vino să vezi cum arată un bilet online!” S-a făcut linişte, cei doi controlori scanau şi admirau pentru prima dată un bilet online CFR, deşi acesta fusese implementat de câteva luni – erau mai miraţi decât mine chiar, cel care cu câteva zile înainte credea că trăieşte în altă ţară. Nu mai eram anonimul care mergea până la Videle, eram „cel cu bilet online, cel a cărui prezenţă a fost special anunţată în tren” – m-am aşezat altfel pe bancheta compartimentului, aveam un alt statut şi de data asta împătuream biletul cu încetinitorul, dând ocazia celor din jur să tragă cu ochiul la ciudata foaie ce dispărea puţin câte puţin, ajungând în acelaşi buzunar – deja nu mă mai deranja la stat jos!

Am revenit la activităţile anterioare, muzică, tăcere şi cafea, până ce trenul se apropie de staţie; m-am ridicat, am scos o cască din ureche pentru a mă auzi atunci când mi-am salutat de rămas bun publicul martor al unei scene unice în viaţa tuturor şi am coborât din tren – sunt sigur că nici tovarăşii de compartiment, nici controlorii nu-şi mai aduc aminte de eveniment! :) Dar iată cum CFR oferă momente de neuitat călătorilor săi, fie că-şi propune, fie că nu; mi-e teamă să mai achiziţionez bilet online, vreau să călătoresc în continuare ca un simplu om, anonim, nu vreau să mai creez rumoare în tren!

Fie că verifici tabela pe webcam, fie că optezi pentru bilet online, CFR îţi urează Crăciun Fericit şi îşi cere scuze pentru întârziere!

Timotei D.

Anunțuri
 
8 comentarii

Scris de pe 27 Iunie 2013 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

Despre adevărați oameni

Oamenii nu sunt perfecți și niciodată nu vor atinge perfecțiunea, indiferent câtă educație, talent sau genialitate au – eroii istoriei nu au fost perfecți, inventatorii vremii nu au putut inventa perfecțiunea, dar faptele mici, neînsemnate, umane au apropiat omul de statutul său, l-au mai urcat o treaptă pe infinita scară a perfecțiunii.

Românii s-au considerat întotdeauna a fi oameni buni, blânzi, primitori și săritori, în unele situații au și demonstrat asta, dar poate că nu este chiar așa analizând ultimii 23 de ani – și chiar dacă într-o măsură ar fi real, tot pe parcursul ultimilor 23 de ani descopăr că sunt oameni de alte naționalități și mai și decât românii, în sensul caracteristicilor amintite mai sus. Ultimul și cel mai grăitor exemplu este legat de tragedia de duminică seară, petrecută în Muntenegru.

Un autocar cu 49 de români la bord cade de pe un viaduct în prăpastie, rezultând zeci de răniți și 18 morți. La câteva minute după accident autoritățile au intervenit cu echipaje de recuperare, medicale și împreună cu cei specializați, oameni simpli s-au implicat în salvarea românilor din autocar. Pe muntenegrenii de la fața locului nu i-a interesat cine a fost de vină pentru accident, nu au stat gură cască așa cum stau concetățenii noștri la accidente de tot felul și își dau cu părerea ca niște specialiști ce sunt, ci muntenegrenii s-au implicat fără rezerve.

După recuperarea răniților din prăpastie și transportarea la spitalele de urgență, în miez de noapte autoritățile au constatat că nu au suficiente rezerve de sânge pentru atâția răniți –  nu a fost nevoie de apeluri nenumărate, întinse de zile întregi pentru a căuta donatori, în cateva ore localnicii s-au adunat cu sutele pentru a dona sângele necesar operațiilor, transfuziilor. Răniții nu le erau frați, familii, prieteni, nici măcar conaționali, dar muntenegrenii au înțeles urgența, tragedia și suferința unor semeni de-ai lor, s-au comportat ca niște adevărați oameni.

Îi putem considera eroi, supermani, dar ei nu au făcut decât să ne arate nouă și lumii întregi ce înseamnă să fi om, să empatizezi cu suferința unor oameni pe care nu i-ai văzut în viața ta – mă impresionează extraordinar gestul acestor oameni și îi laud, îi dau exemplu, merită apreciați și lăudați – respect și felicitări muntenegrenilor! Gesturile mici, umane, compasiunea îl caracterizează pe adevăratul om și românii au de învățat în urma acestor evenimente.

Timotei D.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Iunie 2013 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: