RSS

Arhivele lunare: Aprilie 2013

O întrebare…

Stau pe gânduri de câteva zile, dacă și cum să scriu acest post și mai ales cum să pun întrebarea, dar în același timp asist continuu la ce se întâmplă în viața de zi cu zi, în jurul meu, anul acesta – la începutul anului intenționam să prevăd cumva ce va însemna și cum va arăta noul an, 2013, dar mi-a fost dificil, admițând că există prea multe necunoscute.

Concluzia pe care o pot desemna doar „de etapă” este aceea că anul 2013 înseamnă CONFUZIE!

Confuzie la nivel individual, general, social, spiritual, principial, doctrinar, politic, deontologic – nu reușesc să identific vreun aspect care să se  prezinte normal, bazat pe principii, viziune sau măcar să aibă linearitatea obișnuită. Acțiunea publică a devenit instinctuală, răspunde atacând, neargumentat, lipsită de consistență tocmai pentru că nimeni nu mai respectă ordinea firească a lucrurilor – confuzia crează haos, acordă drepturi nemeritate non-valorii în timp ce reduce la tăcere adevărata valoare.

Ca și în puterea întunericul, în starea de confuzie orice este urât, nefiresc, nepotrivit, neadevărat se poate infiltra într-un caracter, într-o familie, societate, profitând de sărăcia duhului și lipsa de real interes pentru starea de fapt. Ajungem să apreciem și să garantăm minciuna, mojicia, nesimțirea, promiscuitatea doar pentru că sunt argumentate și susținute de anumite intenții, fără să punem la îndoială motivația, în timp ce acoperim gura moralității, inteligenței, modestiei, credinței adevărate. Știu ce-o să zici: „Am mai auzit asta!” „Și ce?!” „Tu vorbești?” „Nu vezi că toată lumea face așa?”

România se află azi în plină confuzie! Iată climatul potrivit pentru infiltrarea a tot ce înseamnă rău, anormal pentru o societate care se vrea normală, modernă și să nu uităm, ce se declară creștină în proporții covârșitoare. Ne-am putea scuza dând vina pe alții sau pe soartă, ca și cum toate vin de la sine, singure, dar de fapt noi alegem și ne dăm concursul în toate astea – suntem ceea ce alegem să fim și nimic mai mult! Și când vezi și ești conștient de toate astea, nu te întrebi

UNDE ESTE BISERICA DIN ROMÂNIA?

Nu, nu mă refer nominal la Biserica Ortodoxă, la Biserica Catolică sau la cultele neoprotestante, ci la insituția, entitatea Bisericii așa cum e definită de Sfânta Carte, Biblia, după care toată creștinătatea se ghidează! În afară de adunarea de fonduri pentru catedrale, clădiri cât mai aspectuoase, predici bune și enoriași, cum și prin ce se manifestă Biserica în România? Când confuzia și haosul își iau cetățenie română, Biserica este în vacanță?

Puținele luări de poziție ale Bisericii românești față de teme ca homosexualitate, media, limbaj licențios, corupție, au fost slabe spre nesemnificative, însoțite uneori de interes financiar, făcute de ochii lumii „pentru a spune și noi ceva” – dar sunt și alte culte religioase care nu au avut absolut nici o poziție oficială în aceste vremuri confuze. Dar poate că unii dintre voi vă veți întreba de ce Biserica, de ce nu intelectualitatea, oamenii cu vază, cu scaun sau canapele la cap?

Pentru că Biserica lui Dumnezeu are toate atuurile și recomandările să dea direcție spirituală, socială indiviului, societății, prin recomandările pragmatice ale Bibliei, dezvoltând caracter, principii și viziune celor care aleg să trăiască așa cum Mântuitorul Isus – a cărui moarte și înviere o sărbătorim zilele astea – a trasat un fel și stil de viață care va aduce beneficii pământești, omenești, dar mai ales spirituale și veșnice. Biserica și principiile promovate de Biblie au adus împreună dezvoltarea unor națiuni la care odată priveam cu invidie: SUA – națiune fondată de principii creștine, care au generat un trai bun – de ce priveam cu invidie odată? Pentru că astăzi SUA a renunțat la a mai trăi după principiile fondatoare, ajungând în colaps moral și financiar.

Biserica trebuie să fie prezentă azi în România, dezinteresată, exprimându-se principial, argumentat, luând poziție atunci când societatea falimentează moral și spiritual, oferind propriul exemplu, soluții, mentalitate și direcție. Biserica nu este doar patriarhul, preotul, pastorul sau „ceilalți”, ci și tu și eu formăm aceeași Biserică. Nu sunt optimist, nici pesimist, deocamdată rămân la „O întrebare…”

Timotei D.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Aprilie 2013 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Pac-pac Coreea de Nord

Prea obișnuit și la curent cu ce se petrece pe tărâmurile românești, extind monoclul peste întinderea mare a lumii și reușesc să ajung granițele Asiei, strecurându-mă într-un mediu ostil, cel al Coreei de Nord. Ceea ce mulți nu știu e faptul că până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial exista o singură Coree, sub ocupație japoneză, iar la sârșitul războiului Coreea a fost împărțită în două de către Națiunile Unite, rezultând Coreea de Sud, administrată de SUA și Coreea de Nord, administrată de URSS.

În anul 1950, Coreea de Nord pornește un război împotriva Coreei de Sud, ocupând mare parte din teritoriul ei, din dorința de unificare a Coreelor, dar acest război avea să se încheie cu armistițiu în anul 1953, statutul celor două rămânând același, împărțite de-a lungul paralelei 38 de grade. Coreea de Nord, fiind sub tutela URSS și sprijinită de China, avea să se transforme rapid într-un stat comunist, dictatorial, un cult al personalității; peste graniță, Coreea de Sud avea să se dezvolte administrativ, politic, cultural, având influențe occidentale de bună factură la acea vreme.

Deși lumea și societățile au evoluat, URSS, stindardul comunismului fiind destrămat, Coreea de Nord a plusat și mai mult, dezvoltând și practicând un socialism extrem, împletit cu un fel de religie constituțională ce își zeifică și mistifică liderii. Devenind tot mai mult un cult extremist, statul nord-coreean arată ură și dispreț pentru vecinii sud-coreeni, față de orice înseamnă occidentalism, fiind foarte stricți cu accesul propriului popor la „propagandă străină”. Astfel, în Coreea de Nord oamenii nu au acces la internet, doar anumiți lideri pot accesa lumea virtuală, telefonia mobilă este incipientă – sunt permise doar câteva modele de telefoane, bineînțeles, cu restricționarea apelurilor internaționale.

Televiziunea și presa nord-coreeană nu fac excepție de la regulă, fiind controlate în totalitate – acest totalitarism decide soarta milioanelor de nord-coreeni, ținându-i închiși între patru pereți, îi îndoctrinează și le inoculează ură pentru Occident, obligându-i la supunere și sărăcie lucie. Din ani în ani, Coreea de Nord declară război tuturor și începe să-și etaleze tehnica militară – un nou episod din acest serial războinic e în curs de ceve vreme și a reușit să creeze mai mult comedie, decât îngrijorare.

Evident că țările amenințate și-au luat măsuri de siguranță și protecție împotriva eventualelor atacuri (Coreea de Sud, Japonia, SUA), dar nu trece zi fără ca presa internațională să prezinte imagini, clipuri nord-coreene care sunt transformate în satiră și mișto. Noul lider nord-coreean Kim Jong-Un continuă politica familiei ce s-a aflat la conducerea țării ani de-a rândul, căutându-și locul în istorie prin ultimile acțiuni „patriotice”. Bineînțeles, Kim Jong-Un este deja un zeu, e lider militar, politic, pilotează avioane de luptă, vase de război, tancuri, trage cu pușca, e familist, deși nimeni n-a văzut-o pe soția lui și își ascunde adevărata vârstă – și Zeus ar fi invidios…

Nu se știe dacă și când Coreea de Nord va declanșa un război, nu se știe nici dacă reprezintă un real pericol, știu doar că fiecare amenințare, imagine, clip nord-coreean este amuzant, prezentând parade militare „la dungă”, antrenamente cu tot felul de arme, oameni forțați să plângă și să se plece în fața liderului suprem; noutatea o reprezintă faptul că acest episod e cel mai lung din seria cu care ne obișnuisem. În ce mă privește, sunt de părere că nu va fi un război în regiune, ci este o doar o mișcare politică internă, ca liderului Kim Jong-Un să i se facă mai multe statui, pe scurt spus. Apoi mai este de luat în seamă faptul că partenerii Coreei de Nord, adică Rusia și China, se dezic de atitudinea și amenințările nord-coreenilor, ceea ce e un semn important în evoluția viitoare.

Până atunci vom mai vedea imagini și clipuri nord-coreene cu pac-pac la nivel național, așa cum ne jucam noi când eram mici – bineînțeles, de fiecare dată câștigam. De compătimit rămân oamenii simpli, care sunt ținuți în țarc, care mor de foame și a căror viață este limitată intelectual, spiritual. Dumnezeu să binecuvinteze Coreea de Nord!

Timotei D.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 Aprilie 2013 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: