RSS

Arhivele lunare: Decembrie 2012

Pune mâna și citește o carte, nu mai citi știri proaste cu tot felul de clovni, inculți și parveniți!

Dacă nu ești în stare să te informezi corect și esențial de la televizor și din presă, caută-ți alte preocupări, nu avem nevoie de televizoare ambulante care să ne intoxice atmosfera!

Fa-ți un bine ție, cât și societății!

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 12 Decembrie 2012 în Cuvinte, nu note

 

Povestea fulgului de nea

Fulg de neaToamna se ivea peste pământul toropit de soare și începea a-și purta frunzele colorate în văzduh, amețind natura cu vântul ce se trezise dintr-o dată, fără știre. Imaginea se schimba de la zi la zi, aducând nouri albișori, gri și așa primii picuri aveau să ude pământul uscat – trist, soarele era ascuns cu zilele, dar continua să-și trimită razele pătrunzătoare ori de câte ori i se ivea ocazia, prin ferestrele norilor ce se luptau să cucerească cerul.

Picurii de ploaie deveneau tot mai mari, mai puternici, acompaniați de tunetul puternic și fotografiați parcă de fulgerul ce lega punctele cardinale, arătând lumii puterea-i de-a despica văzduhul – zilele deveneau tot mai triste, mai apăsătoare, așteptând un semn de înviorare, un nou joc al naturii, o veste ce putea schimba povestea. Dar zilele continuau să fie tot mai reci, speranța se pierdea în asprimea furtunii ce lua totul în calea ei și…nimic nu prevestea ce avea să se nască tocmai din acest amalgam neînțeles.

Vântul avea să aducă cu el și frigul, soarele tot mai izolat făcea invitație gerului să cuprindă picurii ce se prelingeau pe streșini, imortalizându-i în opere de artă transparente, ascuțite – țurțurii nopților lungi ce se numărau sub noul anotimp al iernii. Dar deodată, cerul a fost populat de nori veniți din toate direcțiile, vântul bătea cu strășnicie, frigul și-a abandonat mănușile și șalul, picurii n-au cutezat a întârzia exact când toți musafirii iernii erau deja prezenți – dar ce sperietură! Ce se întâmplă? Picurii de apă au început să se simtă tot mai grei, cerul avea să-i scape din brațe tot mai repede, viteza spre pămând creștea vertiginos, dar stai…ceva alb, micuț și sofisticat a început să plutească, nici urmă de picuri de apă care se uită acum la ei și spun: Hei, cine mi-a schimbat hainele?

Era fulgul de nea..se năștea pentru prima dată și își privea cerul ce-l aducea într-o lume nouă. Nu se grăbea, plutea de colo colo, admirând împrejuru-i – era martorul unei minuni feerice ce aducea cu sine înviorarea mult așteptată. În călătoria lui spre pământ a început să observe forme, imagini, dar încă nu era timpul să le vadă de aproape, pentru că noul său tovarăș, vântul, îi oferea călătoria vieții de altfel scurtă, dar magnifică. A realizat că nu e singur, frați de-ai săi îl însoțeau și-i ofereau companie în sceneta anotimpului.

A început să discearnă forme – iată că vede mașini, oameni, copaci, acoperișuri, parcuri și atunci apare dilema: Unde să mă duc, la cine? Vântule, mă poți ajuta, tu unde vrei să mă duc?

Iată un creștet de copil sau o mână întinsă, gata să te prindă…ori o mașină ce te va duce prin orașul aglomerat…preferi o creangă, un câine chiar sau pănă și mâța ce se agită în curte? Ți-ar plăcea câmpia-ntinsă, stâncile munților, dealuri sau văi, bicicleta uitată în curtea ceea?  

Mă voi duce acolo unde tu mă vei purta, vântule – lumea mă așteaptă, le simt bucuria celor ce mă văd și vreau să m-aștern acolo unde împreună cu ai mei prieteni vom forma marea cea albă, aducătoare de voie bună și chiuituri, mă voi face chiar bulgăr ce lovește pe neașteptate în joaca celor mari, aleg chiar și să mă topesc în mâna caldă a celui care vrea să mă primească pentru prima dată…

Și s-a așternut…a devenit anonim în forfota lumii..și-a încheiat povestea scurtă, poate trist sau vesel, dar poate a aflat cumva de bucuria și farmecul ce l-a adus într-o zi mohorâtă,  văduvită de vești noi atât de așteptate – era el, fulgul de nea ce avea să se nască în iarna, repetând aceași nouă poveste la nesfârșit.

Timotei

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Decembrie 2012 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: