O zi în Dubai

Tocmai ce începea o zi obișnuită de Marți – 19 Ianuarie 2010, o zi ce nu ridica pretenții, așteptări mai mari decât o zi de vineri premergătoare repausului săptămânal cu care suntem obișnuiți. În timp ce zăpada și frigul anotimpului își lăsau amprenta peste Europa, caldele raze ale soarelui se iveau peste nisipul auriu al Emiratului Dubai, într-o atmosferă primitoare a acestui imens palat al Orientului, Emirat ce adună oameni de pe toată suprafața planetei pentru afaceri, distracție, turism. În aceste împrejurări, poate mai banale decât cele prezentate, începe povestea unei zile în Dubai care va răsuna odată cu lăsarea serii peste același nisip auriu, martor al istoriei.

Pe aeroportul internațional soseau curse din țări ca Franța, Germania, Italia și Elveția, purtând diferiți oameni, printre care 11 persoane care aveau comportament atribuit oamenilor de afaceri, având în posesie geamantane și laptop-uri, tocmai pentru a se integra în mulțime. Fiecare dintre acești 11 au părăsit aeroportul separat, în direcții diferite, iar o tânără blondă, singura femeie din acest grup s-a cazat la hotelul al-Bustan Rotana. Dimineața și amiaza s-au desfășurat normal, cei 11 s-au tot plimbat de la un hotel la altul, prin centre comerciale – ne spun sursele de securitate ale poliției din Dubai, citate de către mass-media internațională.

Povestea ar fi fost alta sau deloc dacă forțele de securitate ar fi știut dinainte ce urma să se întâmple în acea după-amiază, când cei 11 s-au adunat în hotelul mai sus menționat începând cu ora 14:00, purtând echipamente de tenis, parcă pregătiți de un meci. Hotelul al-Bustan Rotana era și este frecventat de oameni cu statut, prestanță internațională, tenisul fiind un sport destinat cu precădere acestor categorii, hotelul dispunând deasemenea de terenuri speciale, deci ce și cum să dea de bănuit când vezi niște oameni echipați pentru tenis? În altă parte a orașului, în același aeroport sosea cu o cursă dinspre Siria, Mahmoud al-Mabhouh – comandantul militar al Hamas – mișcare teroristă palestiniană. Rămâne o enigmă de ce acesta a ales să riște să părăsească Siria, locul unde a stat timp de 20 de ani.

Folosind numele de Mahmoud Abdul Ra’ouf Mohammed, a fost identificat la aeroport și urmărit îndeaproape, cunoscut fiind traseul și destinația finalală, hotelul al-Bustan Rotana – ajuns la hotel, acesta a fost însoțit în lift, pe culoare, de unul din ”jucătorii de tenis” ce purta ochelari, mustață falsă, pentru a se verifica încă o dată identitatea lui. Liderul Hamas avea să se cazeze în camera 230, iar grupul celor 11 ”tenismeni” nu mai departe de camera 237, unde se pare au fost direcționați și îndrumați, ca de altfel pe tot parcursul zilei, prin telefoane ce aveau cartele SIM austriece – reconstituirea evenimentelor și informațiile ulterioare relevă faptul că omul de legătură comunica cu cei 11 de pe teritoriul Austriei prin roaming.

În timpul în care liderul Hamas era în cameră, ”tenismenii” făceau ture-ture pe rând în proximitatea zonei, pregătiți să abordeze ”subiectul” – acesta a părăsit hotelul pentru circa 4 ore, neexistând informații cu privire la motivul și destinația plecării, cert e faptul că la returnarea în hotel, cei 11 erau în camera sa, așteptându-l (alte surse spun că aceștia au bătut la ușa liderului Hamas, acesta a deschis și au intrat forțat). Mahmoud al-Mabhouh a fost luat prin surprindere și executat prin sufocare, alte surse susținând că a fost otrăvit – ceea ce deja se știe e faptul că asasinii sunt antrenați pentru a ucide în orice circumstanțe, cu orice armă, chiar și cu mâinile goale.

Fapta a fost descoperită abia a doua zi, când făptașii erau deja la mii de km depărtare. Imediat după asasinare, cei 11 au părăsit Dubaiul, îmbarcându-se în curse separate, spre destinații precum Paris, Johannesburg, Asia – la numai 45 de minute distanță, doi dintre asasini părăsiseră Dubaiul, iar după 12 ore niciunul dintre asasini nu se mai afla în Emirat. Nu a durat mult până ce asasinatul a fost atribuit Mossad-ului (serviciul secret israelian), datorită meticulozității și profesionalismului acestei operațiuni, Mossad-ul fiind recunoscut ca o forță extraordinară de intruziune, curaj și atac, în orice loc de pe glob. Misiunea a durat aproximativ 19 ore, asasinii folosind pașapoarte europene falsificate; britanice, germane, franceze și irlandeze, ceea ce le-a facilitat accesul în Emirat, pentru că multe țări europene nu au nevoie de viză pentru Dubai.

Israelul nu și-a asumat asasinatul, negând cu vehemență, ca după câteva luni să prezinte public portretul comandantuluii militar Hamas,  Mahmoud al-Mabhouh – aproviziona cu arme Hamasul palestian și Hezbollahul libanez, ceea ce nu a însemnat că statul israelian și-a asumat asasinatul. ”Voci” israeliene, internaționale spun că operațiunea putea fi o reglare de conturi între arabi, alte publicații afirmând că e imposibil ca Mossad-ul să fie implicat, motivând că s-au lăsat mult prea multe urme ale operațiunii: numere de telefon austriece, carduri bancare cu care s-au achiziționat biletele de avion, înregistrări ale camerelor de supraveghere din hotel în care apăreau chipurile asasinilor.

Totuși, Mark Heller, cercetător la Institutul de Studii asupra Securităţii Naţionale din Tel Aviv spune că atunci când un lider important este eliminat, mare parte din organizaţia din care face parte este destabilizată. „Orice timp pierdut cu reorganizarea nu va putea fi utilizat în scop terorist. În plus, dacă se urmăreşte traseul lui Al-Mabhouh – Siria unde era rezident, Sudan, China şi Iran, unde călătorea, ne dăm seama că Dubai era singura opţiune.” Nici până astăzi nu-și asumă nimeni atentatul, dar urmărind cultura și publicațiile  de specialitate tind să cred că a fost una din multele și puternicele operațiuni ale Kidon – tradus în baionetă sau suliță – departamentul de asasini al Mossadului.

Timotei D.

Anunțuri