RSS

Arhivele lunare: Octombrie 2012

Dictatorul de budincă

Eram doar un copil când am auzit pentru prima dată vorbindu-se despre dictatori și faptele lor, trecând succesiv în revistă pe-al nostru, apoi pe-al altora și tot așa, formându-mi o opinie despre dictatori, opinie ce s-a consolidat de-a lungul anilor ce aveau să vină. Niciun dictator nu a reușit să-mi atragă atenția într-un mod deosebit, pentru că în mare parte eram conștient de totalitarismul și impunerea de care putea da dovadă, poate că uneori atenția era înlocuită de consternare.

Vremurile se schimbă așa cum apa trece, pietrele se udă și descopăr un dictator contemporan, ce pare că încă se leagănă în pătuțul ascensiunii sale, încercând să se facă mare și tare, puțin agitat de apariția primilor dinți, visând la măselele de minte neaducătoare de exact ceea ce însoțesc literar, minte. E un tânăr domn, mereu îmbrăcat la comandă vestimentară, cu gulerul corect apretat, închis sub o cravată înnodată la dimensiunea potrivită corpului, cravată al cărei vârf se leagănă deasupra curelei de piele ce continuă compleul, ajustat la mărimea unor pantofi de lac, cu eticheta prețului dezlipită, pantofi ce execută pași îndrumați de ohii mari din spatele ochelarilor ce definesc un chip rotunjor, acoperit de masca părului corect așezat și întins – orice detaliu capătă atenție și se execută conform etichetei.

Se naște în fiecare seară apariția acestei personalități, la un moment bine stabilit de orarele ceasului, amprentă vocală și vizuală ce se imprimă în memoria comună, lăsând imaginația să dea propria interpretare a evenimentului ce se desfășoară în acele clipe extaziante, mai ales pentru personajul nostru, tânărul dictator. El, doar el, se regăsește și se plasează în popor, în suferința și tragedia sa, aproape că fraternizează cu fiecare asteroid ce se pierde de mama stea, stingându-se sub privirile curioase ale atmosferei – el simte cu cei nevoiași, el plânge cu cei ce plâng și râde cu cei ce râd, se simte dator să conducă oamenii spre cel mai înalt munte unde poate fi privit și adulat.

E puternic, are lângă el personaje ce-l susțin și care își așează hainele pe jos, pentru ca el să nu-și tocească încălțările, îl aprobă în tot ceea ce emană, temându-se de momentele de furie ale liderului ce-i poate minimaliza și înlocui cu alt lot de slujbași. Dictatorul se ridică în fiecare seară împotriva tuturor, el are dreptate, el are soluții, nimic nu este imposibil – construiește și livrează opinii, legi, vise, diferențiază răii de cei buni, drepții de mincinoși – el trasează direcția.

Ca orice dictator, atunci când vreun individ se întâmplă să nu adere la viziunea liderului, trimite acuzatul la oala cu mizerie, lături și jigniri cad peste el, minciuni și invenții se nasc deodată în existența celui care a cutezat să se opună – oropsitul, individul nesupus este exclus din rasa umană, nu mai are niciun drept de-a replica privind nedreptatea ce i s-a făcut în fața semenilor săi. Aici, în acest moment, tânărul dictator își pierde aura salvatoare, se agită, se bâlbâie, cere explicații supușilor mirat de cum a fost posibil ca el să fie confruntat – nu se mai regăsește, amenință, denunță, acuză și reacuză, aproape că își ia jucăriile și dispare în spatele inexistenței sale de peste zi.

Seara se apropie tăcut de noapte, puterile dictatoriale încep să se consume, lumina din juru-i scade, imaginea de început e ștearsă, gloria e opacă, se duce un nou episod în care lumea s-a perindat prin fața scaunului de judecată…trec zile, luni, ani și tot mai mult, dictatorul simte că nu are putere, că nu convinge decât pe câțiva, își dă seama că trăiește doar în globul său de sticlă chinezească, reacționeză vanitos, orgoliul mai ca i se sparge, pentru că nu a reușit niciodată să schimbe ceva, reușind să fie doar un chip vorbitor ale cărui vorbe goale aduc moarte spiritului, sufletului și vieții. Puternic atins de crunta realitate a lipsei de supunere și manipulare ce le predică, își mai acordă totuși o șansă, încă o șansă, azi, mâine, poate va reuși să se impună – până atunci, rămâne doar dictatorul de budincă în lumea Antena 3, Mihai Gâdea…

Timotei D.

 
Un comentariu

Scris de pe 10 Octombrie 2012 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: