1 Decembrie – Ziua X!

romania_0012Ne trezim că dă iar peste o noi o zi națională la început de Decembrie, cumva să ne pregătească pentru Crăciunul care ne paşte cât de curând. Din experienţa ultimilor ani, nu prea suntem noi impresionaţi de faptul că o zi națională simbolizează ceva anume, din păcate suntem capabili s-o ridicăm doar la rangul de zi liberă distractivă şi indiferent de simbolistică, petrecerea este aceaşi: muzică tare, grătar, ieşire la munte, plimbare, somn şi vată pe băţ în parc.

Mi-e jenă să întreb în stânga şi în dreapta ce simbolizează ziua de 1 Decembrie, ce înseamnă această zi în istoria poporului nostru, pentru că fie că voi vedea umerii zvelţi sau firavi ce se ridică acompaniaţi de o strângere din buze şi sprâncene încordare de neştiinţă, fie voi fi apostrofat cu Băsescu, Boc şi aşa mai departe – sentimentul care mă fulgeră zice: indolenţă. Nu suntem în stare să ne identificăm propria identitate, s-o preţuim şi s-o transpunem în viaţa de zi cu zi, pentru că noi suntem „români” şi altcineva trebuie să facă asta în locul nostru.

Ce mare, puternic şi înţelept este Dumnezeu, aşa cum a gândit Creaţia, cum a aşezat continentele, statele, popoarele, cum a creat ordine, legi, graniţe şi teritorii. Şi România, teritoriul şi poporul român a fost în planul Creaţiei şi Dumnezeu a înzestrat-o cu bogăţii naturale, cu farmec, tradiţii şi atmosferă ce nu o întâlneşti foarte des la alte popoare. Dar oamenii, românii, deşi creaţi de Dumnezeu şi puşi aici, nu i-a făcut El indiferenţi, oameni care se consideră doar născuţi aici, care profită de tot ce oferă ţara asta şi ei nu dau nimic în schimb.

1 Decembrie – Ziua Naţională a României! În anul 1918, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a adoptat Rezoluţia prin care Banatul se unea cu Ardealul şi astfel se  încheia lupta românilor pentru întregire statală, astfel statul român conturându-se prin luptă, sânge şi sacrificiu pentru ca noi, azi, să întoarcem micul pe grătar în amintirea acelei zile – adevărată simbolistică, ar trebui să ne felicităm! Patriot! Prima reacţie ar fi să ne gândim la filmul cu acelaşi nume, dar e mai aproape de noi, este de fapt în noi sau nu este deloc, suntem străini de el. Patriotismul nu e doar un sentiment, e un stil de viaţă, se manifestă cu farmec şi te ridică la rang de slujitor al propriei ţări.

1 Decembrie – Ziua Deciziei!

Măcar odată în viaţa noastră să ne gândim la adevărata simbolistica a acestei zile şi mai mult de atât, să fie o zi decisivă: ne pasă de ţara asta, ne dăm interesul ca cetăţeni, ne asumăm mersul acestei naţiuni sau facem ce am făcut şi până acum, criticăm, acuzăm şi totuşi profităm de faptul că alţii îşi dau interesul şi noi trăim pe spatele lor, pentru că suntem prea importanţi? Dacă nu îţi mai place în ţara asta, dacă vezi că nu e aşa cum vrei tu, nu te obligă nimeni să te implici, dar pleacă, mută-te în altă ţară, de ce să stai aici să te chinui, să îi chinui şi pe alţii doar criticând? Sunt de acord ca oamenii să se mute în alte ţări, sunt state mult mai dezvoltate decât România şi dacă acolo e mai bine, nu am nimic împotrivă. Mai bine pleacă, serios!

Nu mai trăi indiferent în propria ţară, nu-ţi mai ignora identitatea ce ţi-a fost dată de Dumnezeu şi de oamenii care au murit ca tu s-o ai şi s-o duci mai departe. Indiferent de confesiunea religioasă, înalţă rugăciuni către Dumnezeu pentru România, pentru oamenii de aici, pentru bunul mers şi viitorul acestei naţiuni. Nu te uita că doar nouă ne este greu în această perioadă, o lume întreagă suferă şi salvarea este doar în mâna lui Dumnezeu şi prin implicarea noastră în societate, de la rugăciune până la a nu mai arunca gunoi pe jos şi toate lucrurile pe care le vedem şi le lăudăm la alţii.

Eu nu am de gând să mă mut din România şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-am născut aici, mă simt român şi vreau să contribui pentru această ţară, altfel nu mă mai năşteam aici sau deloc. Dacă mintea ţi-e ocupată de ideea că eşti doar trecător pe aici spre eternitate, nu e ocupată în totalite cu ce trebuie, aşa că fă loc şi pentru rolul pe care îl joci pe Pământ. Poate după mult timp, ascultă imnul naţional, citeşte istoria acestei zile, trăieşte sentimentul acelor sacrificii şi mai mult decât atât, fii român!

Trăiască România!

Timotei D.

Anunțuri

Sens fără lucruri

Prea obişnuiţi cu lucruri şi mai ales cu lucruri fără sens, parcă e nevoie să apară şi sensul fără lucruri uneori, fiindu-mi greu să cred că poate fi aşa tot timpul. Zi de zi ne apar în faţă lucruri de tot felul, ne ocupăm de ele, le creem, le gestionăm sau poate le ratăm şi de cele mai multe ori nu au sens de niciun fel, dar tot le facem. Sunt şi lucruri care sunt însoţite de sens, dar lucrurile sunt mai importante aşa că deodată, sensul are nevoie să fie luat cu adevărat în seamă.

De ce sensul trebuie să fie mereu legat de lucruri sau fapte? Oare nu poate fi de sine stătător, fără sa fie definit de către ceva? Făcând o mică analogie, să spunem că există Dumnezeu, eternitate, iad, Rai, om, apă, aer şi sens. Omul trece prin toate fazele posibile înainte de a se naşte, când trăieşte şi după ce moare, inevitabile – de ce sensul să nu facă parte dintre aceste faze? Eu cred ca face parte, numai că nu i se dă importanţa cuvenită, fiind rătăcit undeva printre lucruri mărunte.

Sensul – definiţia existenţei, aş spune. Totul are sens, de la primul fir de iarbă până la firul de păr, viaţă şi moarte, fericire şi agonie, iad sau fericire eternă. Sensul a fost lăsat să definească tot ce suntem, tot ce ne înconjoară şi ne reprezintă în scurta trecere pe aici, urmând să ne conducă intr-acolo unde îi indicăm noi. Oare când va căpăta viaţa noastră sens sau mai bine zis, când sensul va căpăta viaţa noastră?

Sensul conduce lucrurile şi faptele, el le dă valoare şi le face să dăinuiască atâta timp cât durează, pentru că e mai important decât mărunţişurile pe care le credem pline de mare însemnătate, merge mai departe decât ziua de astăzi şi poate cea de mâine, e pentru ce trăim şi mergem la următorul nivel, unde îl vom întâlni, sper eu, fericiţi. Sens fără lucruri – merită încercat!

Timotei D.