RSS

Arhivele lunare: August 2011

Eva şi frumosul

Ştim cu toţii că Evei îi place frumosul. E obligatoriu să ştim că Evei îi place frumosul, pentru că altfel avem de „suferit” până ne însuşim această realitate. Deci, un post despre Eva şi frumosul.

Dumnezeu a creat Pământul şi atâtea frumuseţi, grădina Eden la propriu şi la figurat. L-a creat pe Adam şi l-a pus în grădină, să o îngrijească, să dea nume animalelor, treburi administrative până la urmă – putem afirma că primul administrator din istorie este Adam. Nu ni se spune dacă Adam observa frumosul care-l înconjura, probabil fiind preocupat cu treburile administrative.

Ei bine, pe lângă faptul că Adam nu trebuia să fie singur, trebuia să fie cineva care să şi placă frumosul grădinii, să-l admire, să se identifice cu el. Nu cred că erau oglinzi pe acolo, dar chipul frumos al Evei se reflecta în liniştea apei – ca o filă de poveste. Era înconjurată de soare, de luna şi stele, animale şi păsări colorate, pomi şi fructe plăcute la vedere – aprecia şi se bucura de frumos. Sunt curios dacă Adam îi părea frumos…şi dacă ar fi recunoscut asta.

Era exact Eden, ca în orice vis al adolescentei Eva din vremurile noastre. Frumosul radia, era omniprezent, reprezenta tot ce îţi poţi si nu imagina – nu era de ajuns şi nu putea exista frumosul, dacă nu exista ea, Eva. Avea simţul detaliului, observa frumosul în toate, în orice. A văzut un pom în mijlocul grădinii, i-a placut, i s-a părut atrăgător de frumos. Chiar a întâlnit un şarpe care vorbea – ce frumos!

Dar ce frumoase erau vorbele şarpelui, ce frumos era pomul şi fructul interzis! Cum putea Eva să reziste frumosului? Era creat pentru ea, era al ei, era ea! (am citat-o pe Eva) Vă reamintesc, un post despre Eva şi frumosul. Ceea ce i s-a parut şi mai frumos a fost să împartă fructul interzis cu Adam, pentru că în felul acesta frumosul era complet: la umbra unui pom, răcoriţi de o cascadă lină şi acompaniaţi de cântecul păsărelelor, împărţeau fructul mult dorit – răii ar zice că îşi mâncau viitorul..

Ştim bine ce tristeţe a urmat, cum a fost întrerupt momentul şi cum înca şi azi, Eva are aceaşi aplecare spre frumos. Totuşi, mai rămâne o singură întrebare:

De ce totuşi nu l-a avertizat nimeni pe bietul şi alungatul Adam că Evei îi place atât de mult frumosul?!

Timotei D.

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe 31 August 2011 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , , , , , ,

Hitler şi care-i faza?!

Hitler – adulat şi condamnat în acelaşi timp. Reper de cum să faci şi să nu faci. Oamenii l-au postat lângă Isus şi alţii, în categoria oamenilor exemplu de urmat sau nu.

Totuşi, e interesantă tranziţia lui Hitler de la un tânăr pictor frustrat de nerecunoaşterea talentului său la „opera de artă” care a avut o viziune nebună şi milioane de subiecţi pe post de modele în faţa şevaletului. În ziua de azi americanii l-ar disculpa pentru atrocităţile de care a fost capabil, invocând tinereţea-i cruntă, când picturile sale nu însemnau mai mult decât lecţiile primare din şcoală, în analiza criticilor vremii. Avea ceva talent, dar talentul unuia care nu putea mai mult. Bine că nu l-au judecat americanii.

Nu ştiu de unde i-a venit lui ideea de a „curăţa” şi de-a clădi o nouă rasă umană. Ca şi notă, trebuie să recunoaştem că el a fost reprezentantul acceptat de milioane şi milioane de oameni care l-au sprijinit – mai bine spus, rasa umană i-a permis să facă ce a făcut. Spunea cineva că experienţa Hitler a fost ca omenirea să îşi arate adevarată faţă.

Ţinta lui Hitler au fost evreii şi ţiganii. I-a hăituit, i-a adunat, i-a executat, ca să „cureţe” rasa umană de impurităţi. Încerc să văd puţin mai departe planul lui; să zicem că aliaţii nu interveneau în război împotriva lui Hitler. Îi extermina pe ţiganii şi evreii din Europa, şi pe urmă? Clădea o rasă umană „curată”, doar în Europa, mai exact în ţările invadate. Avea forţa să se impună pe tot globul? Erau atâtea naţii „murdare”, răspândite şi rătăcite, cum reuşea să le extermine?  Mă gândesc că dacă avea o viziune atât de măreaţă şi îndrăzneaţă, nu se limita la un teritoriu atât de mic…sau atât putea?

Cred că limita talentului său la pictat l-a reprezentat în tot ce făcea. Azi apar tot felul de teorii, aşa zise planuri pe care Hitler le gândise, că iniţiase noua ordine mondială, etc. Era imposibil să creeze o rasă „curată” la nivel global. Atunci care a fost faza, de ce s-a pornit într-o chestie care până la urmă nu avea efecte decât locale? Nu înţeleg motivele viziunii lui Hitler, dar merg puţin mai departe, încerc să-mi dau seama de continuare şi nu înteleg de ce a gândit la nivel macro când nu putea obţine decât un nivel micro.

Hitler – aşa cum a venit s-a şi dus; un altul care a încercat să schimbe ceva ce nu el crease. O viziune continuă, dezvoltă ceea ce există deja, nu poate întrerupe ceva după bunul plac. Hitler s-a crezut într-o pictură de-a sa, probabil!

Timotei D.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 29 August 2011 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: