RSS

Arhivele lunare: Aprilie 2011

Românul e actor

Românul este veşnic actor într-o dramă. Viaţa, existenţa lui este o continuă dramă, un film trist şi plângăcios. S-ar spune că scenariul este cetăţenia de român, supravieţuirea în România.

Indiferent de scenariu, românul este actor oriunde se află; se plânge oriunde, în orice condiţii, în orice stare s-ar afla. Dacă e în străinătate are mai multe roluri:

– se plânge că munceşte mult pentru că în România nu câştigă bine

– se laudă că s-a ajuns, uită de unde a plecat

– devine actorul ţării în care se află, se înrobeşte în muncă şi în „scena” de a strânge cât mai mult.

Sunt oameni care suferă cu adevărat din lipsa banilor, a condiţiilor, dar ei sunt actori în propria suferinţă, îşi joacă rolul în spatele cortinei. Dar românul actor îşi joacă rolul an de an şi vă dau câteva exemple:

– se plange că înainte de Paşte a stat 3 ore la coadă la supermerket, deşi toate sunt scumpe

– e nemulţumit că a stat mult în traficul aglomerat, când litrul de combustibil e cât e

– e dezamăgit că s-a scumpit vopseaua de ouă şi aşa s-a hotărât să cumpere 80 milioane de ouă cu ocazia Paştelor

– e nemulţumit de oamenii politici cânt tot el îi votează pe baza propriei capacităţi

– şi mai înşiră tu toate nemumulţumirile…

Românul excelează, îşi joacă rolul foarte bine, dar nu reuşeşte să câştige Oscarul. De ce? Pentru că un actor de calibru îşi joacă rolul şi apoi revine la viaţa-i normală; în schimb, românul îşi însuşeşte rolul acesta pe viaţă şi îl pune în scenă cu fiecare ocazie.

Deci, când e următorul spectacol?

Timotei D.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 Aprilie 2011 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , , , ,

Procesul lui Isus

„Fiul omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia”

Isus işi vestea moartea şi învierea. Lucrarea Sa pe pământ se apropia de sfârşit. M-am intrebat de multe ori de ce Fiul lui Dumnezeu a luat chip omenesc când din înaltul şi măreţul Cer putea spune doar un cuvânt şi păcatele omenirii erau iertate. Dar El a ales!

Vorbim despre nişte fapte petrecute cu mii de ani în urmă, dar aş vrea să redeschid procesul lui Isus din săptămâna patimilor, nu pentru că nu am cunoaşte sau am putea schimba sentinţa primită, ci pentru a demonstra încă odată că El a ales!

Nu existau fapte care să ateste vinovăţia Sa; a fost arestat pe baza minciunilor şi trădării. Deşi acestea, sub autoritatea romană orice evreu avea dreptul la un proces corect (să nu uităm că romanii aveau înca de pe atunci un sistem juridic performant şi multe din legile de atunci se uzează şi în zilele noastre).

Avea dreptul să se apere, avea dreptul să fie tratat normal, dar în schimb a fost legat şi bătut, batjocorit şi scuipat. A tăcut şi a îndurat…I-a fost recuzat dreptul de a folosi martori în apărarea Sa. Ce ar mai fi putut spune fariseii dacă leprosul vindecat ar fi depus mărturie? Centurionul roman al cărui rob a fost vindecat de Isus putea demonstra adevărul şi puterea care-L însoţeau pe Isus?  Cum ar mai fi stat în picioare acuzaţiile la adresa Sa când cinci mii de bărbaţi, femei şi copii ar fi declarat că Isus a înmulţit mâncarea sub ochii lor şi au mâncat pe saturate? De ce nu au vrut acuzatori să cheme pe orbii, ologii vindecaţi, inviaţii din morţi să-şi spună părerea cu privire la Isus? De ce nu s-a ţinut cont de judecata lui Pilat, care L-a gasit nevinovat?

Era nevinovat, nu aveau nimic pentru care-L puteau acuza şi ar fi câştigat procesul la care a fost supus în faţa sinedriului şi a guvernatorilor romani. Dar El a ales! „Tată, dacă este posibil, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!”

Iată-l că merge către dealul Căpăţânii, ducând în spate lemnul greu al crucii, acceptând sentinţa, plata păcatelor noastre fără să facă recurs, fără să invoce judecata strâmbă de care a avut parte, fără să-şi revendice drepturile. A fost umilit prin eliberarea unui criminal, Baraba – a acceptat pedeapsa şi pentru el şi pentru tâlharul de pe cruce. De ce A ALES Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, aşa?

Nu e de ajuns să spunem că a ales aşa doar ca noi să fim mântuiţi şi împreună cu El pentru veşnicie, ci şi pentru a-I fi martori ai suferinţei, umilinţei şi sacrificiului pentru toţi oamenii. Dacă suntem martori tăcuţi, ne facem părtaşi sentinţei date atunci şi Îl condamnăm pe Isus încă odată. Azi, după mii de ani trebuie să arătam că Isus nu a fost degeaba victima umilinţei şi a nedreptăţii, a bătăii şi a crucificării.

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-I în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Era nevinovat…dar El a ales!

Timotei

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Aprilie 2011 în Cuvinte, nu note

 

Etichete: , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: